Deși răspunderea penală a persoanelor juridice funcționează autonom, anchetele economice se concentrează încă în jurul persoanelor fizice. Reformele europene schimbă însă amploarea sancțiunilor și sporesc importanța supravegherii interne, într-un sistem în care cooperarea cu autoritățile nu garantează reducerea pedepselor.
O serie de reforme europene schimbă condițiile în care companiile din România răspund pentru infracțiuni economice, încălcarea măsurilor restrictive și deficiențe de supraveghere. Noua directivă anticorupție aduce în prim-plan responsabilitatea persoanelor juridice pentru fapte favorizate de controlul intern insuficient, în timp ce legislația privind sancțiunile internaționale și securitatea cibernetică conține deja consecințe financiare importante pentru operatorii economici.
Alexandru Ambrozie, partener coordonator, și Ana Stoenescu, partener în cadrul Ambrozie Legal, urmăresc aceste evoluții în analiza „Romania: EU reforms drive corporate accountability”, publicată la 30 octombrie 2026 în Global Investigations Review, în volumul The Practitioner’s Guide to Global Investigations 2027. Textul reunește particularitățile răspunderii penale a companiilor, activitatea parchetelor specializate, regulile investigațiilor interne și principalele modificări legislative cu impact asupra mediului de afaceri.
O răspundere penală proprie, chiar și fără condamnarea persoanei fizice
România a introdus răspunderea penală generală a persoanelor juridice în 2006. Reglementarea din articolul 135 al Codului penal permite tragerea la răspundere a unei companii pentru infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului său de activitate, în interesul ori în numele acesteia. Este un regim autonom: stabilirea răspunderii societății nu depinde de condamnarea sau chiar de identificarea persoanei fizice care a comis fapta.
În practica descrisă de cei doi avocați, ancheta penală este însă construită frecvent în jurul administratorilor, directorilor ori al altor persoane implicate, iar compania apare alături de acestea, nu neapărat ca principală țintă a urmăririi penale. Această diferență dintre posibilitățile oferite de lege și felul în care sunt instrumentate cauzele explică de ce investigațiile complexe pot produce consecințe simultane pentru conducere și pentru societate.
În actualul regim, existența unui program de conformare nu reprezintă o cauză legală automată de exonerare. Procedurile interne pot avea totuși valoare probatorie: ele pot ajuta la stabilirea faptului că un angajat a acționat în interes propriu, în afara intereselor companiei. Măsurile luate după descoperirea unei nereguli și eforturile de limitare a consecințelor pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, fără ca legea să garanteze o reducere pentru cooperare.
EPPO schimbă amploarea investigațiilor privind fraudele economice
O evoluție centrală identificată de Alexandru Ambrozie și Ana Stoenescu este creșterea rolului Parchetului European (EPPO) în investigarea faptelor care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii Europene. La 31 decembrie 2025, EPPO avea în România 535 de anchete active, cu prejudicii estimate la 6,05 miliarde de euro. Din această sumă, 5,03 miliarde de euro reprezentau prejudiciile estimate în cazuri privind cheltuielile din fonduri europene. Datele măsoară suspiciunile investigate, nu pierderi stabilite definitiv de instanțe.
Pe plan intern, Direcția Națională Anticorupție rămâne instituția specializată în cauzele de corupție care îndeplinesc condițiile legale de competență, iar DIICOT investighează, între altele, criminalitatea organizată cu componentă economică, infracțiunile informatice și anumite fraude de amploare. Autorii indică dosarul Nordis drept una dintre anchetele cu mare vizibilitate, construită în jurul unor acuzații formulate de procurori cu privire la activitatea unor societăți din sectorul imobiliar.
O parte importantă a cauzelor economice pornește de la inspecții fiscale, sesizări ale organismelor de control, verificări privind tranzacțiile suspecte ori constatări ale auditorilor. Digitalizarea administrației fiscale și cooperarea transfrontalieră în interiorul Uniunii Europene sporesc capacitatea autorităților de a corela operațiuni, transferuri financiare și documente provenite din jurisdicții diferite.
Noua directivă anticorupție pune supravegherea internă în centrul răspunderii
Directiva (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției, intrată în vigoare la 31 mai 2026, reprezintă una dintre cele mai importante schimbări legislative analizate. Actul european armonizează incriminarea unor conduite precum corupția din sectorul public și privat, traficul de influență sau deturnarea de fonduri și introduce reguli privind răspunderea persoanelor juridice atunci când infracțiunea a fost facilitată de lipsa supravegherii ori a controlului.
Directiva prevede sancțiuni pentru companii raportate la cifra de afaceri. Statele membre trebuie să o transpună, în principal, până la 1 iunie 2028. Până la această transpunere, noile mecanisme nu pot fi prezentate drept sancțiuni penale deja aplicabile în România. Schimbarea de perspectivă este însă evidentă: calitatea controlului exercitat de conducere și eficacitatea procedurilor de prevenire vor avea o importanță juridică mai pronunțată.
În prezent, amenda penală aplicabilă persoanelor juridice în regimul general este calculată prin sistemul zilelor-amendă, plafonul obișnuit ajungând la 3 milioane de lei. Analiza observă că valoarea acestui plafon a rămas neschimbată din 2014, în timp ce reglementările sectoriale și noile instrumente europene introduc sancțiuni semnificativ mai ridicate. Pentru companiile cu operațiuni extinse, diferența dintre o amendă cu plafon fix și una corelată cu cifra de afaceri este considerabilă.
Sancțiuni internaționale, prevenirea spălării banilor și securitate cibernetică
O modificare deja aplicabilă privește încălcarea sancțiunilor internaționale. Legea nr. 224/2025 a completat OUG nr. 202/2008, introducând infracțiuni referitoare la punerea la dispoziție de fonduri pentru persoane sau entități desemnate, neînghețarea activelor și eludarea măsurilor restrictive ale Uniunii Europene. Faptele reglementate nu mai rămân exclusiv în sfera controlului administrativ, ci atrag consecințe penale în condițiile prevăzute de lege.
Un alt set de schimbări se apropie prin noul pachet european pentru combaterea spălării banilor. Regulamentul (UE) 2024/1624 se va aplica, în principal, din 10 iulie 2027, iar Directiva (UE) 2024/1640 are același termen general de transpunere, cu anumite dispoziții supuse unor calendare distincte. Reglementările dezvoltă cerințele de cunoaștere a clientelei, controlul beneficiarilor reali și responsabilitățile conducerii, pe fondul includerii unor noi categorii de operatori în sfera obligațiilor europene.
În domeniul securității cibernetice, România a transpus Directiva NIS2 prin OUG nr. 155/2024, aprobată cu modificări prin Legea nr. 124/2025. Regimul impune entităților esențiale și importante măsuri de gestionare a incidentelor și obligații de supraveghere la nivelul conducerii. Pentru anumite încălcări, limitele contravenționale ajung la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri anuală mondială în cazul entităților esențiale, respectiv 7 milioane de euro sau 1,4% în cazul celor importante, fiind luată în calcul valoarea mai mare. Sunt sancțiuni administrative, distincte de răspunderea penală.
Investigațiile interne, între protecția datelor și secretul profesional
Un capitol amplu al contribuției pentru Global Investigations Review privește investigațiile interne. Deși sunt folosite pentru clarificarea suspiciunilor de fraudă, a abaterilor din achiziții, a unor plăți nejustificate sau a neregulilor descoperite prin audit, dreptul român nu stabilește o metodologie generală de desfășurare a acestora și nici un beneficiu procesual automat pentru societatea care își investighează propriile activități.
Canalele de raportare introduse prin Legea nr. 361/2022 au devenit o sursă importantă de sesizări. În sectorul privat, obligația de organizare a canalelor interne privește, ca regulă, angajatorii cu cel puțin 50 de salariați, alături de alte categorii supuse cerințelor speciale. Protecția avertizorilor și regulile împotriva represaliilor coexistă cu obligația companiilor de a gestiona confidențial informațiile obținute.
Accesul angajatorului la corespondența și datele stocate pe sistemele de serviciu este limitat de normele privind protecția datelor și monitorizarea salariaților. Legea nr. 190/2018 condiționează monitorizarea, între altele, de informarea prealabilă a angajaților, consultarea reprezentanților lor, existența unui interes legitim justificat și caracterul proporțional al măsurii. O investigație internă nu suspendă aceste garanții, iar probele obținute nelegal pot afecta inclusiv validitatea unor măsuri disciplinare.
Distinctă este protecția comunicărilor cu avocatul. Autorii explică faptul că secretul profesional protejează, în condițiile legii, activitatea avocatului extern înscris într-un barou și documentele aferente asistenței juridice. Același regim nu se extinde automat asupra corespondenței directe cu auditori, contabili sau consultanți de investigații digitale. În proiectele complexe, delimitarea mandatului juridic și a materialelor colectate devine astfel importantă pentru păstrarea confidențialității.
Tehnologia modifică și volumul informațiilor examinate. Instrumentele de inteligență artificială sunt deja utilizate pentru analiza corespondenței, căutarea în documente, transcrieri ori examinarea tranzacțiilor, arată analiza. Utilizarea lor nu înlătură însă condițiile de legalitate privind accesul la date, protecția informațiilor personale și respectarea drepturilor persoanelor intervievate.
Cooperarea cu autoritățile are limite clare în procedura românească
În România nu există o obligație generală a companiilor de a raporta procurorilor orice suspiciune de infracțiune economică. Există, în schimb, obligații punctuale de notificare în domenii reglementate, inclusiv pentru tranzacții suspecte, incidente de securitate cibernetică și anumite încălcări ale normelor privind datele personale. Societățile listate trebuie să examineze separat dacă o investigație generează informații privilegiate care intră sub incidența regulilor de informare a pieței.
Raportarea voluntară a unei fapte nu conferă companiei o imunitate și nici dreptul la reducerea automată a sancțiunii. Spre deosebire de sistemele care permit deferred prosecution agreements sau non-prosecution agreements, legislația română nu oferă mecanisme de evitare ori amânare a urmăririi penale în schimbul asumării unor angajamente corporative. Acordul de recunoaștere a vinovăției rămâne instrumentul negociat relevant, dar conduce la o condamnare pronunțată de instanță.
În dosarele transfrontaliere, cooperarea între autoritățile din Uniunea Europeană este facilitată de instrumentele de asistență judiciară și de mecanismele EPPO. O înțelegere încheiată de o companie cu autorități din alt stat nu soluționează automat componenta românească a aceleiași investigații. Totodată, transferul către țări din afara Uniunii al datelor colectate în România rămâne supus normelor europene privind protecția datelor.
Mediul, prescripția și expertizele fiscale completează agenda schimbărilor
Noile reguli europene privind infracțiunile împotriva mediului reprezintă un alt capitol important. Directiva (UE) 2024/1203 extinde categoriile de fapte urmărite și prevede sancțiuni pentru persoane juridice raportate la cifra de afaceri. Separat, cadrul european privind diligența necesară în materie de sustenabilitate a fost modificat prin pachetul Omnibus, cu restrângerea sferei de aplicare și amânarea calendarului. Sunt evoluții distincte: una urmărește sancționarea penală a unor fapte de mediu, cealaltă privește obligațiile de supraveghere a impactului asupra drepturilor omului și mediului în activitatea unor companii.
Pe plan judiciar, prescripția continuă să influențeze cauzele economice. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 iulie 2026, în cauza C-280/25, Lin II, a readus în discuție limitele aplicării normelor naționale privind prescripția în cazurile de fraudă gravă care afectează interesele financiare ale Uniunii. Analiza semnalează interpretări diferite în privința sferei efectelor hotărârii, inclusiv asupra unor dosare de corupție.
În cauzele de evaziune fiscală, o altă modificare importantă provine din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 430/2025. Instanța supremă a stabilit că lipsa expertizei de specialitate cerute de articolul 10 din Legea nr. 241/2005 atrage neregularitatea sesizării instanței și restituirea cauzei la procuror. Consecințele procedurale ale acestei soluții se adaugă dezbaterilor privind durata și finalizarea anchetelor.
Privite în ansamblu, evoluțiile identificate de Alexandru Ambrozie și Ana Stoenescu indică o schimbare concretă pentru companiile care operează în România: răspunderea pentru fapte economice este examinată într-un cadru tot mai european, în timp ce obligațiile conducerii, funcționarea controalelor interne și modul de gestionare a informațiilor devin elemente esențiale ale expunerii juridice.